mic îndreptar de gramatici ratate

ci haidem, iubito,
mă asculți? ne-așteaptă virgulele să le extirpăm
dintre subiect și predicat
și cratimele care legă, nu despart, iubito, ne-așteaptă și
verbele neconjugate
la timpul corect,
la timpul lor.
ne-așteaptă toate normele ortografice pe care le-am greșit
când, de fapt, nici nu ne-am făcut
tema pentru acasă.

Șantier! Lectură pe proprie răspundere.

cum ar fi, mă,
ca atunci,
știi,
ca atunci când
poezia
se vântură nescrisă,
bezmetic,
prin stomacul gol al poetului
grohâind silabe,
silabe obosite de atâtea împerecheri anoste,
de-a dreptul eșuate,
bifate ca la turiștii japonezi obiectivele,
de dragul animalicului, doar,
sau de dragul semnelor care-s musai să iasă în
cutiuța
vieții cea de toate zilele,
pentru ca seara
zilele astea să nu ne tot dea cu rest.

vezi?
fără rosturile ei vintage,
viața nu e decât o pereche de pumni
trași în cap
tastaturii.

și-acum închidem.
și-om mai deschide.
sau nu.

Treceţi, batalioane...

Cohorte de paşi pierduţi
sunând la fiecare contact cu pereţii dezbrăcaţi de emoţii
adunarea tuturor temerilor din coridoarele goale ale
sufletului.
Ce ecouri, doamnă, parcă am fi
o oştire de flori la picioarele
tale!

Dyptich

tăcerea mea stă de vorbă cu tăcerea
ei
palmele umbrelor se freacă nervoase
frământă nasul inexistent
şi urechile duse într’o altă
poveste.
tăcerea mea se simte bine când
tăcerea ei mimează un orgasm.

(în colaborare cu Alice)