acasă

aş putea scoate din buzunarul rupt al pantalonului o ţigare de foi,
să mi-o aprind la flacăra aragazului,
să-mi miroase a pârlit şi
să-mi dau seama că
mi-am ars sprâncenele;
să torn vinul pe pantaloni,
să calc în ceaşca de cafea,
să-mi cadă scrumul pe pisică...


sunt acasă atunci când
mă plimb desculţ prin
cioburile privirilor tale.

zâmbet sub şapca roşie

(pot să îmi doresc fără să am nevoie.
pot să am nevoie fără să îmi doresc.
pot să îmi doresc şi să am nevoie.
pot să nu!)

în fiecare noapte mi se scurge
(pic cu pic) viaţa;
se scurge stoarsă de mine
către destin

mă uit chiar acum la tavan
şi îmi spun "gata"
(aud că scârţâie; s-ar putea
să fie doar un defect de vedere; degrabă
cobor privirea şi
mă întreb "CE GATA?")

madame bovary suntem toţi,
muzele nu mai există;
tu eşti poeta,
eu sunt poetul.

CristEne, eşti un Emil Bobu


ştii, viaţa nu se scrie în metru antic.
ştii. ştiu că ştii!

ce-am făcut cu zâmbetul de sub şapca roşie?

Azi (întoarcerea din meschinării)

nu există taine.
nu există rugi.
nu ai nici o umbră.
nu ai cum să fugi.
plapuma e roasă.
paşii bat pe loc.
dragostea e viaţă.
viaţa este joc.
palma ta e zâmbet.
soarele a nins.
luntrea e la caron.
odiseu învins.
drumul nu există.
suntem nişte slugi.
dragoste şi lanţuri.
nu ai cum să fugi.

The local hero goes home

Mirror

I’m kinda monstrously.

I adore my clichés.

I adore my superficiality.

They are mine.

Don‘t you like it?

Reinvent me!

Tamo, daleko, daleko od mora

In my head...

Life is the cheapest happiness one can afford!