uneori (dar numai uneori) nu's în stare să mă leg în vorbe zile în şir, uneori mă caut prin mine şi nu's, oricât m'aş lua la puricat, nu ştiu unde m'am pus, unde m'am lăsat şi nici măcar dacă eu a existat vreodată; uneori sunt un produs bun de povestit, cu cod de bare şi fără discount pentru că viaţa mea poate fi o bârfă de larg consum şi cea-mai-bună-vânzare.
stau la geam, uneori (dar numai uneori), un geam zidit, fără privelişte, şi caut ceva ce nu este; scrijelesc amintiri pe cărămizi şi toate'mi dau cu rest şi eu îmi dau cu rest şi, uneori (dar numai uneori), chiar eu mă dau
să ne smulgem gândurile;
să rupem depresiile de pe noi;
să ne sfâşiem prejudecăţile;
să ne lepădăm de amintiri;
(să mâncăm pe furate,
să bem pe nerăsuflate,
să râdem pe negândite,
să căutăm pe nebănuite);
fiecare întâlnire cu tine e
o nouă facere a scripturii; din ochii tăi îl aud
pe dumnezeu dictându-i unui moise autist
alte porunci, zece porunci şi un pic;
Femeile alea sunt vândute la
nici 12 ani şi trăiesc
toată viaţa
(o, Doamne!) cu un văl pe faţă,
îţi spui.
Şi israelienii, săracii de ei, se trezesc
în fiecare dimineaţă cu teama că un alt
sinucigaş ar putea să se
arunce în aer pe linia 4 între
Shuk Ha Carmel şi Kikar Ha Moshavot. Ce viaţă tristă,
îţi spui.
Şi palestinienii, cerşind pe la ziduri câteva ore
de muncă - de bine,
de rău, îţi spui,
am un loc de muncă.
Şi copiii ăia care se nasc
doar ca să aibă de unde muri, sărmanii,
îţi spui, ce bine că, măcar, suntem.
Dă'i dracu' cu politica lor,
e bine că trăim, îţi spui, şi
nici nu'ţi dai seama cât de trist sună!
ne strigă îngerii.
cuvinte sângerânde
ne strigă.
aripile lor rupte ne strigă să le plângem.
îngerii cu aripi frânte vor
leacurile băbeşti din palmele noastre.
vor umbra caldă a îmbrăţişărilor.
ne strigă.
aripile lor rupte zboară prin
nori de praf cosmic şi zgură din adâncuri,
din adâncurile noastre.
aripi sfărâmate de grindina seacă
a ochilor ce nu bat cât de departe suntem.
Merg strâmb, o, Doamne. Tu, Allah, merg strâmb.
Nisipul mă apasă şi m'astupă!
Mă uit în jur şi văd întreaga trupă.
Citesc pe ei că îi privesc tălâmb.
În cutele de şuncă mi s'a prins
tot praful. Nu se vede nici o oază.
Nisipul mi'a intrat unde e rima
şi soarele sub haina s'a prelins.
Mă uit la ei şi nu'nţeleg nimic.
Văd numai lăzi de bere şi piscine.
Mă duc spre ele. Doamne, fug de mine.
E proastă gluma, Doamne. Asta'ţi zic.
Agale se preling prin capul meu
Berberi, cadâne, humus, dromaderi.
Şi apa s'a cam terminat de ieri.
Şi umbra e fierbinte. Arde rău.
Allah, nu vezi că ne'am tâmpit de tot?
Stăm locului când drumul ne tot cheamă.
Hai, bagă'ne, akhbar, din nou în seamă.
Hai, toarnă'ne în conturi zlot cu zlot.
Peşcheş, dinari, parai, ce'o fi... hai, bagă!
Îi ai şi chiar nu'ţi trebuie deloc.
Opt portocale şi o luăm din loc.
Ne'aşteaptă iar la colţ o lume'ntreagă.
Cu chot-uri, piste, ueduri şi cu dune.
Cu nopţi de'ţi urlă liniştea'n ureche.
Cu nesfârşituri fără de pereche.
Allah, ce te'am rugat e chiar pe bune!
Răspunsul Seniorului
Reflex pe o sticlă
-->
pohetului Cristi, după vizionarea pohemelor fals insignificante
