Poveste scurtă despre cum nu ne putem povesti

Te-ai prins?
Lumea e așa de tânără și
atâtea au rămas fără nume. Îi spunem
„iubire”
dar toți îi spun așa.
Încearcă doar să o aranjezi,
conform definiției.
Care definiție? Una. Vezi?
Sunt atât de multe definiții tocmai pentru că
lumea e așa de tânără și
atâtea au rămas fără nume.
Să-i spunem „noi”?
Dar toată lumea îi spune așa. Și noi nu suntem noi,
ei sunteți noi sau noi sunt voi.
Lumea e prea tânără ca să ne poată cuprinde
în cuvintele ei.

Mâine a trecut (re-reloaded)

igrasie pe pereţii sufletului meu
(se scurg secundele
prin cioburile clepsidrei);
ce poate fi mai groaznic în acest roman de citit pe la gurile de metrou, aşteptând să treacă ploaia,
decât
camera noastră
fără tine?

de jur împrejur nici urmă de ţărm.

ce ai căutat în visul meu? te joci de-a Dumnezeu cu
emoţiile mele, îmbrăcând fizionomiile tuturor
agenţilor de circulaţie sau
de asigurări
care mi-au bătut la fereastră…

am venit astăzi, astăzi am să plec,
mâine a trecut,
ieri a rămas blocat în trafic şi nu mai ajunge.

am munţii în faţă.
să-i mut sau
să ma bucur de ei?

asteptandu’mi rândul

îmi bate în cap
noaptea orologiul,
metronom sacadat prin liniștea
disperantă.


îmi cad stelele în cap.

(privesc tavanul și nu’i cerul,
privesc cerul și nu ‘i tavanul).

îmi aud inima prea abuziv adormită
în ciudă’mi dormind.

un chibrit, vă rog.
un chibrit.
să ard
să ard (o clipă, doar)
să ard
și’apoi, de voie, de nevoie, de e nevoie, să mă
sting…

Fiecare decolare

Oriunde ți-ai cumpăra zborul, pe cartea de îmbarcare îți va scrie mereu doar NumeleMeuWings!

Golgote

mi-am ros genunchii învârtindu-mă
în jurul absenței tale
ca un pelerin pe treptele mântuirii
ce nu mai vrea sa vină.
depărtarea ta mi se prelinge
sărată
peste răni
se așterne prin carnea crudă sărutându-mi venele deschise.

și urlu la noapte
măăăăăăăăăăăăăăăăăăăi, noapte, lua-te-ar ziua, măăăăăăăăăăăăăăăi,

pleacă, îi strig,
noapte, pleacă!

îi strig

eu
aici
ea
nu
ce sens să stai, noapte, măăăăăăăăăăăăăi, noapte, măi?

Fugit tempus

so we do

this and that

so we dance

so we talk

about all the shitty nothing

so we laugh

so we cry

so we drink

so we piss

so we come

so we go

so we are

so we leave

so we're no longer there.

so we are not!

Poem de pus pe muzici de vre'un folkist cu har

ce'auzi sunt numai vorbe de pus pe o chitară.
le'ma scris cândva prin iarnă să ţi le cânt la vară,
au rimă - şi'asta, dragă, cam rar mi se'ntâmplă;
şi'anume când destinul iubirea'mi pune'n tâmplă.


să te îmbraci în straie de alge şi de amor
când am să pun pe tine acordul meu minor
când valul alb s'o sparge spăşit de glezna ta
ca o mireasă mută dar sigură pe ea
trecând pe vârfuri pragul bătrânei catedrale
când trena'i lungă zboară puzderia de petale
pe care bucălate fetiţe le'au prelins
covor de albe vise spre viitorul nins
cum ninge'azi, iubito, când nu mi te'ai născut,
când scriu aceste rânduri şi noaptea a căzut.
mi'e gându'acum la titlu - şi'i zic cum am habar:
poem de pus pe muzici de vreun folkist cu har.

ce'ai auzit sunt vorbe de pus pe o chitară.
le'ma scris cândva prin iarnă să ţi le cânt la vară,
au rimă - şi'asta, dragă, cam rar mi se'ntâmplă;
şi'anume când destinul iubirea'mi pune'n tâmplă.