vineri, 10 ianuarie 2014

calendare inutile

zi după zi si același desen,
monoton,
ca vagoanele unui tren,

numărând,
plictisit,
pe un pod, la popas,
câte oi au trecut, câte oi
au rămas...

sau privind fără noimă spre un ceas

care-a stat,

într-un parc,
pe o bancă,

într-un colț neumblat,

cu un zâmbet ce-aduce-a convoi funerar,
luminând a speranță
ce se-aprinde-n zadar...

ți-e impus să exiști, pedepsit

și stricat,
arogant, egoist, ipocrit, izolat
între oameni 
și totuși de nimeni iubit;
fără rost resemnat, inutil răzvratit.


focul tău nici n-a ars.
e-o iluzie!
atât!
te-ai născut
(nu ți-e clar?)
cu o funie de gat,
fericit că ai dreptul să cazi
într-o zi.

poți spera la ce-a fost.

n-aștepta ce va fi! 

Niciun comentariu: