Femeile alea sunt vândute la
nici 12 ani şi trăiesc
toată viaţa
(o, Doamne!) cu un văl pe faţă,
îţi spui.
Şi israelienii, săracii de ei, se trezesc
în fiecare dimineaţă cu teama că un alt
sinucigaş ar putea să se
arunce în aer pe linia 4 între
Shuk Ha Carmel şi Kikar Ha Moshavot. Ce viaţă tristă,
îţi spui.
Şi palestinienii, cerşind pe la ziduri câteva ore
de muncă - de bine,
de rău, îţi spui,
am un loc de muncă.
Şi copiii ăia care se nasc
doar ca să aibă de unde muri, sărmanii,
îţi spui, ce bine că, măcar, suntem.
Dă'i dracu' cu politica lor,
e bine că trăim, îţi spui, şi
nici nu'ţi dai seama cât de trist sună!
joi, 28 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)