Poem de pus pe muzici de vre'un folkist cu har

ce'auzi sunt numai vorbe de pus pe o chitară.
le'ma scris cândva prin iarnă să ţi le cânt la vară,
au rimă - şi'asta, dragă, cam rar mi se'ntâmplă;
şi'anume când destinul iubirea'mi pune'n tâmplă.


să te îmbraci în straie de alge şi de amor
când am să pun pe tine acordul meu minor
când valul alb s'o sparge spăşit de glezna ta
ca o mireasă mută dar sigură pe ea
trecând pe vârfuri pragul bătrânei catedrale
când trena'i lungă zboară puzderia de petale
pe care bucălate fetiţe le'au prelins
covor de albe vise spre viitorul nins
cum ninge'azi, iubito, când nu mi te'ai născut,
când scriu aceste rânduri şi noaptea a căzut.
mi'e gându'acum la titlu - şi'i zic cum am habar:
poem de pus pe muzici de vreun folkist cu har.

ce'ai auzit sunt vorbe de pus pe o chitară.
le'ma scris cândva prin iarnă să ţi le cânt la vară,
au rimă - şi'asta, dragă, cam rar mi se'ntâmplă;
şi'anume când destinul iubirea'mi pune'n tâmplă.

Fotografie de copertă

la început se îmbrăca în rochii din trandafiri.
vai,
ce minune, murmurau trecătorii.
cât e de frumoasă,
murmurau muritorii.
vai.
şi'ntr'o bună dimineaţă,
la deschisul florilor,
rochia de trandafiri a'mbrăcat'o cu totul.

îi creşteau trandafiri
de sub piele, de sub
unghii,
de sub tălpi, chiar.
vai,
ce minune, murmurau trecătorii.
cât e de frumoasă,
murmurau muritorii.
vai.

dintre toţi, doar unul
a fost să'i fie grădinarul.
premiul cel mare.
grădinarul a murit ciuruit de spini
pe o cruce din lemn de trandafiri.

vai!