dacă n-aș fi fost
frate cu singurătatea
nu ți-aș fi cerșit-o
pe a ta;
nu ți-aș fi spus poezii,
uneori scrise cu mânuțele-astea două;
n-aș fi rătăcit besmetic
printre pumnii vieții,
înaintând cu ochii învinețiți
și gleznele julite
spre compresele tale din concentrat de femeie.
dacă n-aș fi fost
frate cu singurătatea
aș fi râs prostește de singurătatea ta,
ca și cum aș fi asistat la o reprezentație de circ
pentru plebea cetăților fără pâine.
aș fi sărit,
nepăsător,
de la o contorsionistă la alta
și m-aș fi deghizat în faun,
savurând toată cohorta de neveste emancipate
o singură data în an,
la început de carnaval.
și m-aș fi culcat pe o ureche,
pe cea sănătoasă,
ca să nu-ți aud singurătatea plângând,
dacă n-aș fi fost
frate cu singurătatea.
