elegie interminabilă

(şoapta XV, despre cuvinte)

cuvintele pe care le-am rostit pentru că aşa s-a cuvenit,
cuvintele pe care le-am rostit deşi nu trebuia,

vorbele nespuse când nu era cazul să le tac,

vorbele nespuse de care pur şi simplu nu a fost nevoie.

toate

mă dor.

toate adevărurile mele

toate greşalele,

toate cuvintele pe care n-am să ţi le mai spun
vreodată

mă dor.

îmi rămân mie la partaj,

ticăit de ceasuri defecte într-o fără de sfârşit dimineaţă de luni.

elegia dincolo

(șoapta XIV, dintr-o altă poveste)

lebedele vor dormi în
același pat de stuf moțăind sub aripă
broaștele își vor vedea nestingherite
de orăcăiala lor
luna se va oglindi cât toate zilele peste iaz
furtuni vor veni și
vor trece
muzici se vor mai compune
chiar și manele
câinii vor mai lătra
besmetici
la toate roțile de bicicletă ale lumii
scârțâind în colbul uliței
indiferent de oră

și
toată lumea care te cunoaște
va fi de partea ta
toata lumea nu care te cunoaște 
îți va fi împotrivă
toată lumea care nu te cunoaște
va fi de partea ta
toata lumea care te cunoaște
îți va fi impotrivă