Am fost acceptat ca titular al statutului de imigrant în propria'mi piele. Actele mele de identitate sunt nişte frunze moarte pe care le tot vânturi dintr'o parte într'alta. Bat pas de defilare pe ramurile golaşe ale ultimului copac rămas în picioare, şi dorm în cuiburile vulturilor care'mi ciugulesc din ceafă până când, într'o bună dimineaţă, te voi fi uitat de tot.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu