am încercat să-mi tot vând gândurile.
nimeni n-avea mărunțiș, umblau
toți
cu bancnote mari în minte și nici eu
nu aveam din ce să le dau rest
căci gândurile mele dacă îmi dau cu rest nu mai sunt bune
de nimic,
nici de vânzare nu mai sunt bune
așa că
le dau de pomană, pe treptele unei mânăstiri,
înconjurat de șarlatani cu palma întinsă
din care răsar pseudopsalmi, mânca-ți-aș portofelul de japonez zgârcit,
lovi-te-ar tramvaiul 16 când plouă și salvarea nu are loc să înainteze prin ambuteiaj.
luați-le repede, altfel
or să mă calce
pe cap
toți șarlatanii cărora le obturez lumina palidă
cu strălucirea geniului meu
revărsând pe treptele de travertin
mici infinituri de înțelepciune
puncte și linii și planuri care
se înmulțesc precum iepurii
născând realitatea voastră
tridimensională
și știrbă
luați-le și striviți-vă în pace!
