Spuse ea!

(poți să mă răcorești, spuse ea)
fațada din piatra de râu se sprijină peste umeri tăi dezgoliți
(îmi zboară gândul la tine, departarea mea, spuse ea)
dar gândurile aleargă, nu zboară

(tălpile mele au bătături, mai umblă și tu, spuse ea)
se dau de-a dura peste muchii de cuțit
(să mă crestez pe brațul stâng pentru fiecare dată când am crezut că mă iubești, spuse ea)
firul despicat în patru își caută întregul pierdut
(am să mă sinucid într-un vis de-al tău și am să te sângerez pe suflet, spuse ea)

dovezile mele bat pasul pe loc
(cară-te în pielea ta de Narcis, spuse ea)
port cu mine orgasmul tău în lacrimi
(într-o dimineață n-am să te mai las să te trezești, spuse ea)
ți-ai uitat amprentele pe inima mea
(fi-mi-ai isteria după care te las să mi te întorci de la alte femei, spuse ea)
cum n-o să vă mai iubească nimeni, niciodată
(când vii îți lași restul amantelor la bagaje pierdute, spuse ea)
miile de secunde în care sunt al tău
(am să te urasc din nou ca de fiecare dată, spuse ea)
și miile de vieți în care nu mai exist
(apoi am să te doresc, spuse ea)
în rest, aripi fără stare
(o să mă las răcorită de alții, spuse ea)
mirosim a străinii ce ne-au pângărit
(dar tot tu ma vei săruta ultimul, spuse ea)

Primăvara începe în altă parte

Ce i-a mai rămas, de fapt,
primăverii?

O listă lungă - în excel, doar suntem generaţie de corporatişti,
avem bonusuri şi obiective (sau invers),
niciodată emoţii şi bucurii.

Lista lungă, spuneam, de răspunuri gata pregătite,
aşteptând
întrebările pe care ne temem să le punem.
Multe.
Toate.
Toate întrebările care au stat la un moment dat
claie peste grămadă
în poarta inimii,
de era să murim.
Dacă am fi murit, am fi trăit
mai bine;
am fi răsărit flori
şi am fi râs în soare. O oră, o zi, o mână de copil rotofei.

Am rămas.
Să facem umbră pământului.
Să facem
umbră altor flori.

Ne trezim dimineaţă şi vrem să aflăm ce greşeşte celălalt dar
nu ne pasă de greşelile noastre.
Noi nu greşim, nu-i aşa?
Niciodată.

Primăverii nu i-a mai rămas nimic din noi.
Ai vrut să găseşti un buchet de ghiocei în poezia asta?
Îmi pare rău.

Primăvara începe
în altă parte!