uneori m’aș îmbăta cu ploaia asta
prin care,
mai îndărăt, prin vară, aș
fi umblat desculț...
vezi tu,
lumea e plină de
bărbați socializându-se la
pișoar.
își plimbă autist
bustul gol
în șoșoni cărămizii,
recitând bancuri misogine;
vezi tu,
lumea e plină de
femei purtându-și cămășile
descheiate
spre deliciul unor
pensionari duhnind a mahorcă;
parcă am zăcea mahmuri pe
sub mese,
la cel mai mare iarmaroc
al singurătății...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu