azi m-am plimbat printre poeți
mi-am frecat coatele de gloria lor și le-am inspirat geniul.
am trecut pe lângă ei la fel cum
zi de zi
trec milimetric pe lângă poezie
poeții erau de mai multe feluri
unii frumoși, alți pulbere, câțiva nici măcar nu mai erau poeți ci
poezie
se aliniau în cercuri mari
se alintau în cercuri mici
se citeau unii pe alții cu glas tare și afectat
ca și cum dacă nu s-ar fi băgat reciproc în seamă
s-ar fi stins focul veșnic
iar noi, ăștialalții,
ne dădeam sfioși la o parte,
să nu furăm lumina,
să nu obturăm aerul,
să nu spargem vraja
și nici
tunelul de cristal prin care, călărindu-și poema,
ni se dăruie măria-sa
însuși
poetul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu