doamne,
nu-mi da aripi, te rog!
n-am chef să zbor, doamne.
vin nopţile lungi de iarnă când
pe sub plăpumi din pene de gâscă topi-vom
zăpezile
îmbrăţişaţi.
aşa că, doamne, îţi cer doar
cizme de ciocolată,
să mă preumblu în circuit închis
prin venele ei până
mă va fi topit cu totul.
şi nu uita,
doamne,
să’mi laşi în ghetuţe o creangă de alun.
am să bat cu ea toate gândurile de ducă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu