An după an

din vreme în vreme,
câteodată,
poate de ziua ta,
îmi dau seama că trăiesc un
interminabil blues;
saxofonul
cântă
(în alb şi negru)
drumuri.
mi se încaieră în suflet
zilele şi nopţile,
când păsările pleacă spre sud,
la ceasul la care
pe sub puntea d'Alma ne mor prinţesele
iar visele încheie (cu o reverenţă)
interminabilul blues...

Noi făpturi propuse naturii

Cangurangutanul
Gâscangurul
Muscămila
Prepelicapra
Găinorogul
Vităunul
Viespelicanul
Pisicâinele
Rinocerbul
Bivolişiţa
Hipopândaul
Broscacvila
Guvidra

După Christian Morgenstern.

Parfum

Îmi amintesc, doar, că aveai un parfum.
Îmi amintesc, doar, cum zăceam, cândva, întins, ore în şir, după plecările tale, privind absent către tavanul suspendat între pereţii de culoare rece fără să mă clintesc - nu care cumva s'ăse mişte aerul, nu care cumva să ţi se risipească parfumul.
Îmi amintesc de reproşurile tale, cum mă certai când nu mă bărbieream înainte de venirile tale.
N'ai nici o vină, nu aveai cum să ştii - orele acelea, când în urma ta aerul camerei îngheţa să nu'ţi dispară parfumul... în orele acelea supravieţuiam inspirându'te, femeie rămasă pe firele mele scurte şi aspre din barba de o zi şi un pic, care desenaseră hărţi roşii pe coapsele tale roz.

Nu îmi mai amintesc parfumul în sine.
Îmi amintesc doar că exista. Că existam. Eu existam. Şi tu. Noi.

Între timp am ajuns ca un fir suspendat dintr'o pânză prăfuită de păianjen, atârnând dinspre tavanul mai degrabă îngheţat decât rece, dansând fără noimă sub fumul cald şi dezordonat al ţigării.
Al ultimei ţigări pe care, îmi aduc aminte, nici măcar n'am mai fumat'o.

Unique usage guide

don't forget to take shots when
you arrive to the infinite.
Send me a postcard.
If they abolished postcards send me a handwritten leaf,
a graphite designed map on a leaf
which I'll linger life line on my hand
so I never lose my bevy back
to you.

Pentru ţigarea de după...