joi, 29 ianuarie 2009

An după an

din vreme în vreme,
câteodată,
poate de ziua ta,
îmi dau seama că trăiesc un
interminabil blues;
saxofonul
cântă
(în alb şi negru)
drumuri.
mi se încaieră în suflet
zilele şi nopţile,
când păsările pleacă spre sud,
la ceasul la care
pe sub puntea d'Alma ne mor prinţesele
iar visele încheie (cu o reverenţă)
interminabilul blues...

Un comentariu:

LaVi spunea...

nu stiam ca esti poet :).
frumos