luni, 19 ianuarie 2009

Parfum

Îmi amintesc, doar, că aveai un parfum.
Îmi amintesc, doar, cum zăceam, cândva, întins, ore în şir, după plecările tale, privind absent către tavanul suspendat între pereţii de culoare rece fără să mă clintesc - nu care cumva s'ăse mişte aerul, nu care cumva să ţi se risipească parfumul.
Îmi amintesc de reproşurile tale, cum mă certai când nu mă bărbieream înainte de venirile tale.
N'ai nici o vină, nu aveai cum să ştii - orele acelea, când în urma ta aerul camerei îngheţa să nu'ţi dispară parfumul... în orele acelea supravieţuiam inspirându'te, femeie rămasă pe firele mele scurte şi aspre din barba de o zi şi un pic, care desenaseră hărţi roşii pe coapsele tale roz.

Nu îmi mai amintesc parfumul în sine.
Îmi amintesc doar că exista. Că existam. Eu existam. Şi tu. Noi.

Între timp am ajuns ca un fir suspendat dintr'o pânză prăfuită de păianjen, atârnând dinspre tavanul mai degrabă îngheţat decât rece, dansând fără noimă sub fumul cald şi dezordonat al ţigării.
Al ultimei ţigări pe care, îmi aduc aminte, nici măcar n'am mai fumat'o.

Niciun comentariu: