marți, 31 martie 2009
zâmbet sub şapca roşie
(pot să îmi doresc fără să am nevoie.
pot să am nevoie fără să îmi doresc.
pot să îmi doresc şi să am nevoie.
pot să nu!)
în fiecare noapte mi se scurge
(pic cu pic) viaţa;
se scurge stoarsă de mine
către destin
mă uit chiar acum la tavan
şi îmi spun "gata"
(aud că scârţâie; s-ar putea
să fie doar un defect de vedere; degrabă
cobor privirea şi
mă întreb "CE GATA?")
madame bovary suntem toţi,
muzele nu mai există;
tu eşti poeta,
eu sunt poetul.
CristEne, eşti un Emil Bobu
ştii, viaţa nu se scrie în metru antic.
ştii. ştiu că ştii!
ce-am făcut cu zâmbetul de sub şapca roşie?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu