acasă

aş putea scoate din buzunarul rupt al pantalonului o ţigare de foi,
să mi-o aprind la flacăra aragazului,
să-mi miroase a pârlit şi
să-mi dau seama că
mi-am ars sprâncenele;
să torn vinul pe pantaloni,
să calc în ceaşca de cafea,
să-mi cadă scrumul pe pisică...


sunt acasă atunci când
mă plimb desculţ prin
cioburile privirilor tale.