miercuri, 8 aprilie 2009

Asezonată



Paşii ăştia goi spun poezii d’ălea pline.
Paharele ălea pline se revarsă pe trupurile ăstea goale.

Împerechieri de formă fără fond
de ten şi întreaga zestre de rimel. Uite’o. Lacrima.

E prelinsă pe abdomenul lui.

PLÂNGI, că plouă.
Plouă. Picioarele’mi sunt ca buzele când ţi le sărut.
Cleioase. Umflate. Umede. Aromate. Şi
plângi. Că plouă prin pădurile cândva virgine.
Se flutură petale rupte ca niştă ţâţe de hârtie decupate cu foarfeca de tăiat tablă.

Se flutură
cele albe,
cele roz,
cele liliachii.
Se pregătesc gutuii şi
ghearele vântului.

Plouă’mă a primăvară, târfa mea!




Un comentariu:

Gigel spunea...

Suna dragut, chiar mi-a placut!