îmi bate în cap
noaptea orologiul,
metronom sacadat prin liniștea
disperantă.
îmi cad stelele în cap.
(privesc tavanul și nu’i cerul,
privesc cerul și nu ‘i tavanul).
îmi aud inima prea abuziv adormită
în ciudă’mi dormind.
un chibrit, vă rog.
un chibrit.
să ard
să ard (o clipă, doar)
să ard
și’apoi, de voie, de nevoie, de e nevoie, să mă
sting…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu