igrasie pe pereţii sufletului meu
(se scurg secundele
prin cioburile clepsidrei);
ce poate fi mai groaznic în acest roman de citit pe la gurile de metrou, aşteptând să treacă ploaia,
decât
camera noastră
fără tine?
de jur împrejur nici urmă de ţărm.
ce ai căutat în visul meu? te joci de-a Dumnezeu cu
emoţiile mele, îmbrăcând fizionomiile tuturor
agenţilor de circulaţie sau
de asigurări
care mi-au bătut la fereastră…
am venit astăzi, astăzi am să plec,
mâine a trecut,
ieri a rămas blocat în trafic şi nu mai ajunge.
am munţii în faţă.
să-i mut sau
să ma bucur de ei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu