Poetului Ionel Bota, în loc de la mulți ani

Toate acestea fiind zise
au rămas pe lume doar cuvintele poetului.
Cam cum tresar
pașii fecioarelor prin roua dimineții.
Această din urmă metaforă e, însă, imposibilă sau
improbabilă și a fost scrisă doar
de-amorul poetului. Căci
pașii fecioarelor nu se mai preumblă prin roua dimineții
și nici fecioarele, ele, nu mai sunt ce erau odată.
Rămân, însă,
poetul și
cuvintele sale, mai colorate decât
toate pastelurile lumii puse laolaltă.
Toate celelalte au fost deja zise.