faliment

îm fața mea, hârtia;
albă,
tacută,
fără suflare,
fără cuvinte;

şi-un pumn de arginţi
cu care nici vise nu pot să-mi cumpar;

şi nici macar ea,
moartea,
nu-mi mai face curte.

sertarul cu vedere spre tine

acești oameni minunați
care stăm, între craciun și anul nou, și
recitim manuscrisele celor mai frumoase poezii pe care le'am scris
(despre ele) și nu le'am publicat
niciodată.
pentru că
ele...

(ele sunt niște poezii,
cele mai frumoase poezii posibile - pe care
nu trebuie decât să le transcrii)

dar ele se tem.

și le e groază de toate regimentele de femei geloase care
le'ar putea purta pică
fiindcă sunt cele mai frumos iubite din lume
de noi, ăștia,
care stăm și citim, între crăciun și anul nou,
frumoasele poezii din manuscrise pe care nu vom avea din păcate voie să vi le arătam
vreodată.

declaraţie de avere

am cele mai reuşite vise,
am cele mai îndrăzneţe idei,
am cele mai fierbinţi buze,
am cele mai ascunse dorinţi.
am dimineţi dumnezeieşti,
am ninsori ca-n copilărie,
am amintirile noastre.
am ochi de ciocolată amăruie.
am renunţat să mai cred în poveşti cu zânul apelor.
am ascuns sub aripi miile de kilometri ce ne despărţeau.
am înţeles ca strălucirea nu este decât o faţadă.
am trăit.

am să mor fără să mă împac cu gândul.

buena vista (antisocial club)

ma voi sui pe
arcul de triumf,
sa vad cum se'nvarte lumea;
un inger va veni la mine.
si'am sa'l injur si
am sa'l iau in suturi.
si'n timpul asta lumea se va roti.

si vom ramane,
la final,
numai arcul si cu mine.

fiti fara grija!

cand se va face liniste
voi trage apa...

autoportret în beznă

oricine aș fi, lângă tine doar sunt cel adevarat.
întreg și plin de tine.

oricine aș fi, sunt doar mult mai puțin
când nu ești tu.

azi (întoarcerea din meschinării)

nu există taine.
nu există rugi.
nu ai nici o umbră.
nu ai cum să fugi.
plapuma e roasă.
pașii bat pe loc.
dragostea e viață.
viața este joc.
palma ta e zâmbet.
soarele a nins.
luntrea e la caron.
odiseu invins.
drumul nu există.
suntem niște slugi.
dragoste și lanțuri.
nu ai cum să fugi.

ochelari de cal

nu plec urechea la bârfele trotuarului,

gurile rele se răcesc de pomană.

priviri indiscrete vorbesc fără cuvinte şi

te arată cu degetul.

în mintea mea se intersectează

babele satului.

eu,

catârul,

cred doar în mine,

în leacuri pe care le-am inventat

încăpăţânându-mă să trăiesc dincolo

de dureri

după ce mi-am izbit fruntea

în toate uşile de sticlă glisante

ale vieţii.