nu plec urechea la bârfele trotuarului,
gurile rele se răcesc de pomană.
priviri indiscrete vorbesc fără cuvinte şi
te arată cu degetul.
în mintea mea se intersectează
babele satului.
eu,
catârul,
cred doar în mine,
în leacuri pe care le-am inventat
încăpăţânându-mă să trăiesc dincolo
de dureri
după ce mi-am izbit fruntea
în toate uşile de sticlă glisante
ale vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu