acești oameni minunați
care stăm, între craciun și anul nou, și
recitim manuscrisele celor mai frumoase poezii pe care le'am scris
(despre ele) și nu le'am publicat
niciodată.
pentru că
ele...
(ele sunt niște poezii,
cele mai frumoase poezii posibile - pe care
nu trebuie decât să le transcrii)
dar ele se tem.
și le e groază de toate regimentele de femei geloase care
le'ar putea purta pică
fiindcă sunt cele mai frumos iubite din lume
de noi, ăștia,
care stăm și citim, între crăciun și anul nou,
frumoasele poezii din manuscrise pe care nu vom avea din păcate voie să vi le arătam
vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu