am să-ți învăț orașul
(această hăbăucă împleticire de boduri
crăpate,
teatre urlate și
ferestre
cu privire spre est,
reflectând cel mai prelung
răsărit vreodată
trăit).
ferice de el că te are.
am să ți-l învăț precum maestrul concertul 27
(allegro, larghetto, rondo, allegro),
bemol după bemol,
trotuar după trotuar,
respirându-ți amintirea
în singurele cafenele non-stop,
știi, au și ele nevoie de un ultim client și de primul, mai apoi.
am să ți-l învăț
cu vocea ta hartă în palmă
până am să dau de voi,
de tine și de vocea ta.
și-ai să-mi tai respirația
ca-ntr-un looping cu hans joachim peste sensibilitățile
führerului.
drumurile noastre toate se pierdeau în păduri
și fiecare copil ce ne vorbea printre ochii închiși
putea fi (vai, cea mai multpreafrumoasă condamnare la viață!) alt
isus
purtând cu el numele nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu