luni, 12 ianuarie 2015

an după an

(confesional)


uite, aşa,
din vreme în vreme,
mai ales de ziua ta,
îmi dau seama că trăiesc un
interminabil blues.

de ţi-am greşit cândva,
aşează-mă în palme şi vindecă-mă de păcate.

nu sunt.
nu eşti.

şi, totuşi…

mi se încaieră în suflet
zilele şi nopţile,
la ceasul la care
visele încheie într-o reverenţă
interminabilul blues.


Niciun comentariu: