sâmbătă, 12 decembrie 2009

Jurnal de călătorie

-->

vagabond incorijibil,
în seara asta
am stat la popas iar hangiul mi’a turnat
în neştire vin.
probabil mi l’a plătit un înger!

marți, 8 decembrie 2009

buena vista (antisocial club)

mă voi sui pe
arcul de triumf,
să văd cum se’nvârte lumea;
un înger va veni la mine.
şi'am să’l înjur şi
am să’l iau în şuturi.
şi’n timpul ăsta lumea se va roti.

şi vom ramâne,
la final,
numai arcul şi cu mine.

vineri, 4 decembrie 2009

De'a gata

nu’mi amintesc figuri, locuri sau
accidente.
mi se preumblă prin priviri doar ochii tăi ca
un roman în versuri albe pe care îl scriu
din mersul vieţii.

aş fi putut învăţa
să cânt la chitară;
aş fi putut învăţa, îţi spun.

aş fi putut învăţa
să merg pe sârmă;
aş fi putut învăţa, îţi spun.

aş fi putut înşira nuduri tatuate (legate la ochi, legate la mâini) lânga
un zid alb cu igrasie verde invitând militari în termen
să tragă.

n-am să învăţ să fac ordine în
haosul femeii visând umed lebede şi
păreri de ape.

miercuri, 2 decembrie 2009

Patria (1 decembrie, Târziu. PS)

Patria

e şleahta aceasta de Eve de ambe sexe,

amăgite cu mărul şarpelui

din care muşc fără încetare,

alungat din Grădina Edenului.

Patria

e şi acel curvar Mare & Sfant

spălându'şi în public păcatele

pe zidurile mânăstirilor albastre.

Patria

e tot ceea ce'am scris

şi multe altele încă

despre care nu voi mai scrie, probabil, niciodată

pentru că

la starea de lehamite mă trimite

cu gândul

Patria

duminică, 15 noiembrie 2009

Te voi iubi mereu


Ştii bine că n'aş putea să'ţi frâng aripile.
Mi'e teamă că dacă n'ai mai putea astfel zbura te'ai întoarce la mine călare pe mătură!

joi, 12 noiembrie 2009

noiembrie, joi

îmi fac cu ochiul
toate băncile pe care nu am stat niciodată,
strălucind cenuşiu
în ploile
ce cad peste parcurile veşnic verzi
la marginea drumului pe care zbor dimineaţa, prin nimic,
între două nimicuri,
timpii mei nimic fără tine,
pe lângă
toate băncile pe care n'am stat niciodată
dar strălucesc cenuşiu,
undeva prin ploile
ce cad peste parcurile veşnic verzi.

vineri, 30 octombrie 2009

alb

îngerul meu ţopăie
într'un picior;
pe celălalt, din când în când,
îl bandajează cu un tifon îmbibat în lacrimi.

îngerul meu
va pleca bătând din aripi peste
covoare de frunze sau nea.

îngerul meu
va pleca zâmbind.